Culorile diferite simbolizează diferite caracteristici ale caracterului

Masca, cunoscută în tibetană ca "Pak", este folosită în principal pentru diferite spectacole folclorice. Ea are o relație directă cu viața de zi cu zi a oamenilor, cu forța de muncă și cu divertismentul și se răspândește pe tot teritoriul Tibetului. De-a lungul dinastiei Qing, operele tibetane s-au răspândit pe scară largă oamenilor, iar repertoriul și genul lor sunt mai colorate. În comparație cu măștile religioase, măștile tibetane de operă au puternice tendințe seculare și culori populare. Subiectele de performanță includ povestiri istorice și personaje mitologice, zei și animale. Măștile regelui, ministru, lama, bătrân și bătrân în măști de operă tibetane au caracteristici unice de personalitate; în complot, crearea de zei, fantome și măști de animale, deși cu urme vizibile de influență a măștilor religioase, majoritatea sunt personificate și dotate cu emoții umane. Adevărul, binele, frumosul, falsul, urâtul și răul omenesc au toate expresii concrete în mască. Măștile sunt multi-colorate, iar culorile diferite simbolizează diferite caracteristici ale caracterului, cum ar fi simbolul roșu roșu al ministrului, simbolul galben pentru Buddha viu, albastru pentru caracterul negativ și semi - simbolul alb și negru pentru școala cu două fețe. Când a început operația tibetană, primul lucru care a apărut era să poarte masca unui vânător. Măștile de vânătoare sunt în cea mai mare parte albastru sau cian.