Care este diferența dintre polipropilena PP și polietilena PE
Din perspectiva rezistenței la căldură, rezistența la căldură a polipropilenei este mai mare decât cea a polietilenei. În condiții normale, temperatura de topire a polipropilenei este cu aproximativ 40%-50% mai mare decât cea a polietilenei, care este de aproximativ 160-170 °C, astfel încât produsul se poate steriliza la o temperatură de peste 100 ° C și nu se va deforma la 150 ° C fără forță externă. În viața de zi cu zi, vom descoperi că cutiile de prânz din polipropilenă "5" sunt adesea folosite pentru a încălzi alimentele în cuptoarele cu microunde (temperatura generală a încălzirii cuptorului cu microunde este de 100-140 ° C), iar polietilena nu poate fi utilizată ca plastic pentru cuptoarele cu microunde din cauza rezistenței sale scăzute la căldură. , Inclusiv cutii de prânz, folie de plastic. În mod similar, în domeniul ambalajelor obișnuite, pungile de ambalaj din polietilenă sunt mai potrivite pentru utilizare la temperaturi sub 90 °C, în timp ce pungile de ambalaj din polipropilenă pot fi utilizate la temperaturi relativ ridicate.
Din perspectiva rigidității și rezistenței la tracțiune, principalele caracteristici ale polipropilenei sunt densitatea scăzută, proprietățile mecanice mai bune decât polietilena și rigiditatea remarcabilă. De exemplu, polipropilena a început treptat să concureze cu materialele plastice inginerești (PA/PC). Este utilizat pe scară largă în domeniul aparatelor electronice și al automobilelor. În același timp, deoarece polipropilena are o rezistență ridicată la tracțiune și o bună rezistență la îndoire, se numește "plastic de 100 de ori". Este îndoit de 1 milion de ori și nu devine alb atunci când este îndoit. Acest lucru ne oferă, de asemenea, un indiciu pentru a distinge produsele din polipropilenă. Semne ascunse pentru reciclarea și sortarea produselor.
Din perspectiva rezistenței la temperatură scăzută, polipropilena este mai slabă în rezistența la temperatură scăzută decât polietilena. Rezistența la impact la 0 °C este doar jumătate din aceasta la 20 °C, în timp ce temperatura fragilității polietilenei poate ajunge, în general, sub -50 °C; și variază în funcție de masa moleculară relativă. Creșterea, cea mai mică poate ajunge la -140 ° C. Prin urmare, dacă produsul trebuie utilizat într-un mediu cu temperatură scăzută, este totuși necesar să alegeți polietilena ca materie primă. În general, tăvile utilizate pentru alimente refrigerate sunt fabricate din materii prime din polietilenă.
Din perspectiva rezistenței la îmbătrânire, rezistența la îmbătrânire a polipropilenei este mai slabă decât cea a polietilenei. Structura polipropilenei este similară cu cea a polietilenei, dar datorită prezenței unei ramuri laterale compuse din grupuri de metil, este mai ușor să fie expusă la lumină ultravioletă și căldură. Degradare oxidativă. Cel mai comun produs din polipropilenă care este predispus la îmbătrânire în viața de zi cu zi este punga țesută. Punga țesută este ușor de rupt atunci când este expusă la soare pentru o lungă perioadă de timp. De fapt, deși rezistența la îmbătrânire a polietilenei este mai mare decât cea a polipropilenei, în comparație cu alte materii prime, performanța sa nu este foarte remarcabilă, deoarece molecula de polietilenă conține o cantitate mică de legături duble și legături de eter, iar rezistența sa la intemperii nu este bună. , Soarele și ploaia pot provoca, de asemenea, îmbătrânirea.
Din perspectiva flexibilității, deși polipropilena are o rezistență ridicată, are o flexibilitate slabă și, tehnic vorbind, are o rezistență slabă la impact. Prin urmare, atunci când este utilizat pentru a face produse de film, câmpul său de aplicare este încă diferit de cel al polietilenei. Metrajul din polipropilenă este mai utilizat pentru imprimarea ambalajelor de suprafață. În ceea ce privește țevile, polipropilena simplă este rar utilizată pentru producție și este necesară polipropilena încrucișată, care este o țeavă PPR comună. Deoarece polipropilena obișnuită are o rezistență slabă la impact și este ușor de spart, este necesar să se adauge modificatori de impact în aplicații practice, iar aditivii ar trebui utilizați pentru a îmbunătăți rezistența la impact în aplicații precum barele de protecție.
